Salutare! Se pare ca nu am mai vizitat acest blog de o caruta de timp, nici eu, nici prietena mea Elena, asa ca m-am gandit sa adaug inca un ultim post sau poate nu un ultim, poate vor mai fi, cel putin asta sper…
Adeseori ma intrebam, mai are rost? Nu e un post despre dragoste, despre a suferi din dragoste nu are nici o legatura! Este un post pur si simplu despre mine…
De ce i-am dat titlul acesta? – Pai, este o intrebare buna, avand in vedere ca pana acum nu prea are legatura continutul cu titlul, sau numai daca v-ati gandit daca mai are rost sa fiu, sau sa nu.Ei bine, nu, nici despre asta nu e vorba. Pe parcurs o sa intelegeti treptat despre ceea ce vreau sa transmit.
Cum spuneam, uneori ma intrebam daca ceea ce fac mai are rost?
Daca are rost cand imi ajut colegii fara sa primesc un simplu „Mersi!” , daca mai are rost sa plang pentru cineva care nici macar ma saluta, daca mai are rost sa ma enervez pe mine din cauza altei persoane sau daca mai are rost sa mint pentru cineva?
-Raspunsul? Nu am un raspuns exact, insa ceea ce stiu e ca trebuie sa aflu pe parcurs.
De ce sa fiu eu, cand uneori ma cred invizibila?
-Pentru-ca, chiar si atunci cand cred ca nimeni nu ma vede, nimeni nu ma baga in seama, cu siguranta un el sau o ea se gandeste si tine la mine!
Nici acum nu stiu care e raspunsul… „DA!” ; „NU” ? Nu e niciunul dintre ele, sau este, dar e ambele…
Pana data viitoare, daca va mai fii!
@Andreea.